29 iulie 2009

28 iulie 2009

Daca pozele ar vorbi...




Dimineata ma trezesc, nu pot sa zambesc
Intr-o oglinda veche, sparta in care ma privesc
Totu-i jegos, stau pe pat, afara e-nnorat, detest
Tot ce am in jur, sunt incordat, Viata-i un test
Ies grabit din casa, iar in gura liftului
Dau cu picioru' cainelui din scara blocului.
Da sa ma muste, ma feresc, ma gandesc
La multe intrebari puse in fata oglinzii, nefiresc.
Copiii viseaza ca si noi cand
Stateam la colt, la unt, cu pantalonii rupti in fund, sperand,
La mai bine visam,
Oricum, n-avem nici jumatate din ce ne doream.
Anii trec, anii repede trec
Si-au ramas tot mai putini cei care te-nteleg.
Te tarasti cu greu prin viata, zilele le numeri si zbieri
Ca timpu' trece greu atunci cand suferi.

Daca pozele ar vorbi,
Amintirile ar fi vii,
Am sti iar ce gandeam cand eram copii,
Probabil poza ta din rama ti-ar sopti:
"Stii, nu esti ce-mi doream sa fii"

Alergam prin lume, plini de spume
Nu ne arde nici de glume,
Cand vine vorba de zilele bune.
Deja s-au dus la dracu', sperantele, grijile,
Ne naruiesc incet visele.
Unu-si face temele, unu-si sparge venele,
Unu' numara lovelele, altu' belelele. Toate problemele
Puse cap la cap, de fapt
In nici un cap de om oricat ar fi de apt nu incap.
Nu-ti place sa stai la mana altora, nici mie,
Te-ai saturat sa scrii CV-uri si totusi mana scrie.
Ca n-o sa mearga nici acum esti convins.
Incearca sa nu uiti cand erai copil ce ti-ai promis.

Daca pozele ar vorbi,
Amintirile ar fi vii,
Am sti iar ce gandeam cand eram copii,
Probabil poza ta din rama ti-ar sopti:
"Stii, nu esti ce-mi doream sa fii"

Inima se rupe, iti plange sufletu',
Acum, doar in poze iti mai vezi zambetu'.
Ai albit, esti nefericit, falit,
Te uiti la poza-n care ai remarcat primul rid.
Greselile pe care le-ai facut in viata
Te costa, fara riposta,
Traiesti o viata anosta.
Te-neci in alcool, toti banii-n tine ii torni
Ai ajuns sa fii treaz doar atunci cand dormi.
Esti exact ca tatal tau, cand il priveai cu ochi rai
Cu aceiasi ochi te vad pe tine-acum copii tai
Esti multumit sau nu, asta o stii doar tu,
Fii sincer cu tine, macar acum
Ai multe de spus, as vrea sa te ascult, tata
Dar am calcat si eu pe urmele tale, inc-o data
Ureaza-mi noroc ca vreau sa fac ceva in viata
Te las linistit in lumea ta de gheata.

Daca pozele ar vorbi,
Amintirile ar fi vii,
Am sti iar ce gandeam cand eram copii,
Probabil poza ta din rama ti-ar sopti:
"Stii, nu esti ce-mi doream sa fii"

19 iulie 2009

În lucru...


Dupa o perioada mai nasoala din punct de vedere organizatoric de astazi incep sa lucrez cu termene limita de finalizare pe care mi le impun.
Am inceput sa lucrez concomitent la doua proiecte. Primul este scenariul (cred ca nu il voi termina niciodata) la "Pescarusul" de A.P. Cehov. Trebuie modernizat textul, rearanjate anumite scene, scoase unele scene si introduse altele noi.
Al doilea proiect este un text a carui idee mi-a venit astazi. Titlul este provizoriu "live.ro". Astazi am scris 3 pagini. Mi-am propus ca termen de finalizare al textului data de 28 august. Voi reveni cu actualizari.

17 iulie 2009

Un subiect închis

Îţi aminteşti de Performance art?

Îţi aminteşti de Buster Keaton, de Happening?

Îţi aminteşti de tortura din Argentina?

Îţi aminteşti de vreo bătaie primită de la părinţi?

Îţi aminteşti de ziua în care ai vrut să mori?

Îţi aminteşti de vreo ştire din presă?

Despre ce?

Genomul uman? Alt război?

Tipul care are capul învelit în ziare, se preface...

Adică nu trebuie să faci o lume din toate astea.

Se preface că se asfixiază.

Şi e plătit pentru asta.

Îţi aminteşti de Hiroshima?

Îţi aminteşti de Auschwitz?

Ce-ţi vine în minte?

Atenţie, memoriei istorice trebuie să-i adaugi tone de propagandă!

Îţi aminteşti de Jorge Rafael Videla, de Piaţa Universităţii?

Îţi aminteşti de Grotowsky, de Bob Wilson, de Pina Bausch?

Îţi aminteşti de vreo pictură de-a lui Goya acum?

Toţi luau bani, gândeşte-te bine!

Toţi erau plătiţi.

Toţi.

Eu nu mai cred în nimic.

Îţi aminteşti de teatru?

Ce sens are?

Şi ce sens are, în general, toată chestia asta?

O faci pentru bani.

Până la 25 de ani te crezi artist.

De la 26 încolo ai nevoie de bani zilnic.

Şi la 27 eşti deja un ratat.

Şi faci de toate, doar că la jumătate de randament.

Şi aştepţi să-ţi pice totul din cer.

Toţi erau plătiţi.

Toţi.

Eu nu mai cred în nimic.

Îţi aminteşti de teatru?

Ce sens are?

Toţi luau bani, gândeşte-te bine!

Toţi erau plătiţi.

Toţi.

Îţi aminteşti de Jorge Rafael Videla, de Piaţa Universităţii?

Îţi aminteşti de Grotowsky, de Bob Wilson, de Pina Bausch?

Îţi aminteşti de vreo pictură de-a lui Goya acum?

Toţi luau bani, gândeşte-te bine!

Îţi aminteşti de Performance art?

Îţi aminteşti de Buster Keaton, de Happening?

Îţi aminteşti de tortura din Argentina?

Ce sens are?

Îţi aminteşti de Hiroshima?

Îţi aminteşti de Auschwitz?

Ce-ţi vine în minte?

Îţi aminteşti de vreo bătaie primită de la părinţi?

Îţi aminteşti de ziua în care ai vrut să mori?

Îţi aminteşti de vreo ştire din presă?

Despre ce?

Eu nu mai cred în nimic.

Îţi aminteşti de teatru?

Ce sens are?

Toţi luau bani, gândeşte-te bine!

Toţi erau plătiţi.

Toţi.

Şi ce sens are, în general, toată chestia asta?

Îţi aminteşti de Grotowsky, de Bob Wilson, de Pina Bausch?

O faci pentru bani...



Povestea lui Ronald, clovnul de la McDonald's
de Rodrigo Garcia