19 decembrie 2010

“Time to take out the trash” sau “Și”

Și se apropie Craciunul. Și toată lumea începe curățenia. Și se scot covoarele în zapadă. Și în zăpadă rămân urme maronii de la covoare. Și se scot covoarele pe bătător evident în spatele blocului. Și se face curățenie și în cele mai nebănuite unghere. Și se găsesc obiecte pierdute de-a lungul anului. Și se face curățenie și în listele cu prietenii de pe Facebook. Și după ce se termină curățenia toți se vor aduna la un pahar de vin. Și evident toți își plâng de milă. Și apoi toți critică. Și critică. Și critică. Și critică. Și încă de 5 ori critică. Și de ce 5? Și pentru că 5 e o cifră magică. Și se critică pentru că nimeni nu știe altceva să facă. Și pentru că nu e de ajuns că nu facem nimic, dar hai sa îl futem și pe ăla care face ceva. Și de ce să facă el ceva și noi nu? Și până la urmă nu e mai bine să ne scăldăm toți în mocirla ipocriziei, a frustrării și a impotenței noastre. Și apoi începe din nou critica. Și l-ai auzit pe primarul din București? Și ai auzit ce zice cu olimpiada? Și toți conclud că el e nebun și că țara arde și baba se piaptănă. Și nimeni nu are curajul să viseze. Și în țara asta nu se mai visează. Și pentru că țara asta încă se mai lupta cu fantomele trecutului. Și pentru că Iliescu încă mai apare la TV. Și nimeni nu vrea să ”let go”. Și nimeni nu realizează că nu e nimic rău în a gândi la scară mare. Și că numai așa poți să îți depășești condiția. Și evident proiectul cu olimpiada va muri așa cum au murit zeci, sute și mii de alte proiecte pentru că în țara asta cei care critică au mai mult credit decât cei care fac lucrurile să se miște. Și uite așa ajung și eu la curățenia de Crăciun, o curățenie pe care o tot amân de luni de zile. Și pentru că încă mai cred că oamenii se pot schimba. Și pentru că sunt un idealist și un visător. Și pentru că da, în pula mea, eu am curajul să visez.


2 comentarii: